Poliester

Fundaţie

Poliesterul este o fibră sintetică obținută din cărbune, aer, apă și ulei. Create într-un centru de cercetare din secolul al XX-lea, filamentele de poliester sunt modelate dintr-un răspuns sintetic între un coroziv și lichior. În acest răspuns, cel puțin două particule se unesc pentru a forma un atom enorm a cărui structură se reface pe toată lungimea sa. Filamentele de poliester pot forma particule foarte mari, care sunt cu adevărat stabile și solide.

Poliesterul este utilizat la asamblarea a numeroase articole, inclusiv articole de îmbrăcăminte, bunuri de uz casnic, texturi moderne, casete de înregistrare pentru computer și protecție electrică. Poliesterul are câteva circumstanțe favorabile față de texturile obișnuite, de exemplu, bumbacul. Nu reține umezeala, totuși absoarbe uleiul; această calitate face din poliester textura ideală pentru utilizarea finisajelor rezistente la apă, sol și căldură. De asemenea, spongiozitatea sa scăzută îl face în mod normal impermeabil la pete. Rochia din poliester poate fi pre-strânsă în procedura de finalizare, iar din acel moment textura se opune contractării și nu se va întinde rugină. Textura poate fi vopsită în mod eficient și nu este afectată de acumulare. Șuvițele de poliester finisate sunt un înveliș viabil, non-alergenic, astfel încât materialul este utilizat pentru umplerea tampoanelor, cusături, îmbrăcăminte exterioară și paturi de camping.

Istorie

În 1926, E.I. du Pont de Nemours and Co. au început investigațiile asupra particulelor excepțional de uriașe și a firelor sintetice. Această examinare timpurie, condusă de W.H. Carothers, s-a concentrat pe ceea ce a devenit nailon, prima fibră sintetică. La scurt timp, în anii 1939-41, cercetătorii britanici în fizică au verificat gândurile lui du Pont și și-au condus propria anchetă în unitățile de cercetare ale Asociației Imprimantelor Calico, Ltd. Această lucrare a dus la fabricarea fibrei de poliester denumită în Anglia Terylene.

În 1946, du Pont a obținut privilegiul de a crea această fibră de poliester în Statele Unite. Organizația a dirijat unele lucrări de formare în continuare, în plus, în 1951, a început să facă publicitate fibrei sub numele de Dacron. În anii următori, câteva organizații au ajuns să fie pasionate de fire de poliester și au livrat propriile variante ale articolului pentru diverse angajări. Astăzi, există două tipuri esențiale de poliester, PET (tereftalat de polietilen) și mai mult, PCDT (tereftalat de poli-1, 4-ciclohexilen-dimetilen). PET, tipul din ce în ce mai proeminent, este material pentru o gamă mai extinsă de angajări. Este mai împământat decât PCDT, totuși PCDT este progresiv versatil și flexibil. PCDT se potrivește celor mai grele utilizări ale clienților, de exemplu, draperii și huse de mobilier. PET-ul poate fi utilizat singur sau amestecat cu diferite texturi pentru a face articole de îmbrăcăminte care să se înmulțească și să se recoloreze și să își păstreze forma.

Materiale brute

Poliesterul este un termen de substanță care poate fi descompus poli, ceea ce înseamnă multe, și ester, un compus chimic organic esențial. Regulă de fixare utilizată în producția de poliester este etilena, care este obținută din ulei. În această procedură, etilena este polimerul, structura sintetică pătrată a poliesterului, iar procedura de amestecare care oferă poliesterul finalizat se numește polimerizare.

Fabricația
Procedură

Poliesterul este fabricat prin una dintre câteva tehnici. Cel utilizat depinde de structura pe care o va avea poliesterul finalizat. Cele patru structuri esențiale sunt fibre, capse, câlți și umplutură cu fibre. În structura fibrei, fiecare fir individual de fibră de poliester este lungă constantă, oferind texturi cu suprafață netedă. În structura capsei, fibrele sunt tăiate la lungimi scurte, predeterminate. În această structură, poliesterul este mai ușor de amestecat cu diferite fire. Câlajul este o structură în care fibrele constante sunt trase liber împreună. Fiberfill este structura voluminoasă utilizată la asamblarea păturilor, pernelor și îmbrăcămintei exterioare. Cele două structuri utilizate în mod obișnuit sunt fibrele și discontinue.

Asamblarea firului de filament

Polimerizare

• 1 Pentru a încadra poliesterul, tereftalatul de dimetil este răspuns mai întâi cu etilenglicol în vederea unui impuls la o temperatură de 302-410°F (150-210°C).
• 2 Compusul următor, un lichior monomer (moleculă unică, fără reluare), este îmbinat cu coroziv tereftalic și ridicat la o temperatură de 472°F (280°C). Poliesterul recent modelat, care este limpede și lichid, este expulzat printr-o deschidere pentru a forma benzi lungi.

Uscare

• 3 După ce poliesterul se ridică din polimerizare, benzile lungi de lichid sunt lăsate să se răcească până când devin slabe. Materialul este tăiat în bucăți mici și uscat complet pentru a preveni inconsecvențele de consistență.

Lichefiați întoarcerea

• 4 Chipsurile de polimer sunt lichefiate la 500-518°F (260-270°C) pentru a forma un aranjament asemănător siropului. Aranjamentul este plasat într-un suport metalic numit spinneret și constrâns prin micile sale goluri, care sunt de obicei rotunde, dar pot fi pentagonale sau altă formă pentru a crea filamente excepționale. Numărul de goluri din filă decide dimensiunea firului, deoarece filamentele în creștere sunt unite pentru a încadra un fir solitar.
• 5 În faza de întoarcere, diferite amestecuri sintetice ar putea fi adăugate la răspuns pentru a face materialul ulterior rezistent la foc, antistatic sau mai simplu de colorat.

Desenarea fibrei

• 6 Când poliesterul se ridică din filă, este delicat și întins eficient până la de mai multe ori lungimea sa unică. Extinderea permite atomilor arbitrari de poliester să se ajusteze într-un aranjament paralel. Acest lucru mărește calitatea, diligența și rezistența fibrei. De data aceasta, când fibrele se usucă, firele devin puternice și solide sau fragile.
• 7 Șuvițele desenate pot diferi incredibil ca distanță și lungime, în funcție de atributele dorite ale materialului finalizat. În plus, pe măsură ce filamentele sunt desenate, acestea pot fi finisate sau contorsionate pentru a face texturi mai blânde sau mai contondente.

Înfășurare

• 8 După ce firul de poliester este tras, acesta este răsucit pe bobine uriașe sau mănunchiuri nivelate, pregătite pentru a fi țesute în material.

Asamblarea fibrelor discontinue

La fabricarea fibrei discontinue de poliester, polimerizarea, uscarea și turnarea prin dizolvare (etapele 1-4 de mai sus) sunt mult echivalente cu în producția de fire de fibre. Oricum ar fi, în procesul de strunjire lichefiată, fila are mult mai multe deschideri atunci când articolul este fibră discontinuă. Grupurile de poliester sub formă de frânghie care se dezvoltă sunt numite câlți.

Tragerea cârligului

• 1 Câltul de formă nouă este răcit imediat în borcane care acumulează filamentele groase. Câteva lungimi de câlți sunt acumulate și apoi trase pe role încălzite la trei sau de mai multe ori lungimea lor unică.

Plisare

• 2 Câltul tras este apoi susținut în cutii de presiune, care permit ca filamentele să se suprapună ca un acordeon, într-un ritm de 9-15 cute pentru fiecare inch (3-6 pentru fiecare cm). Această procedură permite fibrei să se mențină împreună în timpul etapelor ulterioare de asamblare.

Setare

• 3 După ce câlcul este șifonat, acesta este încălzit la 212-302°F (100-150°C) pentru a usca complet firele și a fixa pliul. O parte din cută va fi inevitabil scoasă din filamente în timpul următoarelor proceduri.

Tăiere

• 4 După reglarea căldurii, cârligul este tăiat în lungimi mai scurte. Poliesterul care este destinat să fie amestecat cu bumbacul este tăiat în bucăți de 1,25-1,50 inci (3,2-3,8 cm); pentru amestecurile de raion, sunt tăiate lungimi de 2 inci (5 cm). Pentru texturi mai grele, cum ar fi acoperi, fibrele de poliester sunt tăiate în lungimi de 6 inci (15 cm).

Viitorul

După prima experiență cu Statele Unite în 1951, poliesterul s-a transformat rapid în fibra cu cea mai rapidă dezvoltare a națiunii. Simpla luare în considerare a texturii presă perpetuă a făcut ca tricoturile duble din poliester să fie foarte proeminente la sfârșitul anilor 1960. Oricum ar fi, poliesterul a suferit o “problemă de imagine” de atunci, iar articolele de îmbrăcăminte din poliester au fost adesea degradate și chiar luate în derâdere. Câteva tipuri noi de poliester prezentate la mijlocul anilor 1990 pot ajuta la întinerirea imaginii poliesterului. Un alt tip de fibră de poliester, numită microfibră, a fost familiarizat cu deschiderea în 1991. Mai bogate și flexibile decât poliesterul convențional, texturile din microfibră sunt greu de diferențiat de texturile de mătase. Planificatorii de ținute, de exemplu, Mary McFadden, au realizat o linie de articole de îmbrăcăminte folosind acest nou tip de poliester. Specialiștii în materiale de la North Carolina State College construiesc un tip de poliester care ar putea fi la fel de solid precum Kevlarul, un material din superfibră folosit pentru a face veste impenetrabile. Acest tip de poliester poate fi utilizat în final ca materiale compozite pentru mașini și avioane.